Cașcaval smântână lichidă

*ficțiune (dragul de oameni trebuie intuit, e pe acolo)

Dan se opri pentru câteva secunde. În grădina pe lângă care trece în fiecare zi, motanul care-și face veacul pe acolo tocmai urmărea o pradă. Și-a dat seama că e vorba de o urmărire văzând poziția de vânător a felinei. Avea toți mușchii încordați, privirea îi era ațintită asupra unui punct fix, își mișca lent de tot labele, față, spate, față, spate. Era clar, o pasăre cel mai probabil urma sa moară în dimineața aia. Motanul înaintă puțin, se opri, își lăsă fundul gras la pământ și începu să se pișe. Un abur subțirel se ridică în aer, în zona dosului pisicii. Era frig afară, Dan trebuia să fie la birou cam în 45 de minute.

-Am pierdut două minute să mă uit la o pisică cum își face nevoile, zise Dan cu voce scăzută, doar pentru el. Măcar am fost prezent în viața mea, futu-i mă-sa de prezență! A grăbit pasul să recupereze timpul pierdut. Gândul i-a zburat inevitabil la toată treaba cu prezența. A pornit de o listă de cumpărături pe care Ileana i-a trimis-o pe Whatsapp într-o seară. Era obosit, venea de la job, în cap i se învârteau Exceluri și frânturi de discuții. A ajuns la Mega, a văzut lista și a început să umble bezmetic pe la raionul de lactate. Nu găsea ceva: cașcaval smântână lichidă.

-Cum, mă, cașcaval smântână lichidă? O fi un cașcaval care are înăuntru smântână lichidă, ca un fel de miez așa, se gândi el. Dar nu voia să o sune pe Ileana. Mereu îl freacă la cap că nu e prezent în viața lui, că e cu gândul în șapte părți, că daca îl roagă să facă ceva, stă și se gândește încotro s-o apuce și apoi întreabă “Ha?”

-Hai că îi dau de cap, dacă e pe listă, înseamnă că e și la Mega.

-Scuze, cașcaval smântână lichidă aveți?

O doamnă care aranja marfa la raft s-a uitat lung la el. N-avea niciun chef să-i răspundă. A dat să se uite în jur. Părea că se uită după paznic.

-Cum adică cașcaval smântână lichidă?

-Am o listă de cumpărături și așa scrie.

-Nu există dom’le așa ceva, e cașcaval și e smântână lichidă. Separat!

Dan mai aruncă încă un ochi pe Whatsapp. Scria clar acolo ”cașcaval smântână lichidă”, fără virgulă. Virgula era după “lichidă”, urma balsam de rufe.

Asta habar n-are, dacă Ileana i-a trimis așa, înseamnă că există, ea nu face greșeli de scriere, gândește totul înainte. Îi era frică să o sune. Și-a adus aminte de ultima reacție a ei când a fost cu mintea în altă parte și cu corpul pe canapea. Așa se exprimase Ileana într-o seară, că doar corpul îl avea pe canapea.

-Nu ești deloc într-o stare de mindfulness! I-a reproșat asta, iar s-ul de la final a sunat așa ca un șerpișor care îi scuipa venin în ochi.

-Mind, ce? Ce-am făcut?

-Ești pe canapea și cu gândul în altă parte!

-Pai da, ce vrei să fac altceva?

-Să fii și cu mintea aici, să fii prezent!

-Prezent! Sunt prezent! Suna ca la scoală, când profă îi striga la catalog. Acum Ileana îi făcea prezența în fața televizorului. Scotea pe gură șerpișorul veninos care îi susura că nu-i cu capul acolo, e doar cu corpul. Futu-i mă-sa de cap și de corp!

-Pai și ce să fac?

-Mergem într-un retreat împreună!

-Ce-i ăla?

-Mergem la munte un weekend, medităm, ne reconectăm unul cu altul.

-Ne reconectăm? Lui Dan asta îi suna a sex, așa că a zis că merge.

Un weekend mai târziu s-a trezit la munte, în mijlocul unui grup, cupluri venite la reconectare. Majoritatea bărbaților arătau ca el, cu o față de motani prinși în mijlocul străzii de-o mașină care vine cu viteză. Profa de reconectare era o bunăciune în colanți. I-a plăcut. În continuare credea că reconectarea era de fapt sex și abia aștepta partea asta. Nu înțelegea de ce erau atât de mulți acolo și ce urma să facă împreună cu ei.

Și a început totul. Prima dată profa le-a adus tuturor eșarfe și i-a legat la ochi.

-Dansați ca și cum nimeni nu ar fi în jur, le-a șoptit ea.

Dan era lemn la dans. Dansul lui Elaine din Seinfeld era mic copil pe lângă ce face el când trebuie să danseze. Un spasm chinuit, tălpi frecate de pământ, ca și cum ar fi un cal care dă să o ia la trap, brațe mișcate ca o găină, capul mișcat de parcă cineva încearcă să îl exorcizeze. Și mai are un gest pe care îl face de regulă când bea, ridică ambele degete mijlocii în aer. A văzut un film cu Mr. Bean când era mic, personajul credea că saluta cu degetele alea. I s-a părut memorabil, la vremea aia cu mintea de copil, chiar credea că Mr. Bean saluta. Nu înțelegea de ce părinții se stricau de ras lângă el. A aflat în cele din urmă semnificația degetelor mijlocii ridicate în aer, așa că a luat și el schema. Dar doar când bea suficient.

Bagă și faza cu degetele mijlocii fluturate lejer în aer, cu zâmbetul pe buze.

-Bine că au toți eșarfe la ochi! Trece repede, dansez și eu liniștit, nu mă vede nimeni. Apoi sex!

După câteva minute, Dan începuse chiar să se simtă bine, tăpile și le-a încălzit bine, apăruse și transpirația, nu era rău. La un moment dat, aude râsete înjur. Întâi unul, după care altul mai înfudat, apoi unul de ghiolban așa, altul de cucoană sănătoasă, râs din ăla din diafragmă.

-Ce au ăștia, mă? A băgat bunăciunea și ciuperci? Dan dansa în continuare dansul lui, mișcările ieșeau așa cum le știa, era relaxat, ochii îi erau acoperiți bine de eșarfa groasă, nu vedea nimic. Degetele mijlocii se roteau la 360 de grade, umplea spațiul ca un profesionist. Și fără să fi băut ceva, un retreat care începuse bine.

 Și-a dat, însă seama că nu mai auzea zgomot de pași, de foială, auzea doar râsete, iar lui nu-i venea să râdă. S-a oprit, știa că n-are voie să umble la eșarfa de la ochi, dar ceva îi spunea că e momentul să o facă. Și-a dat jos legătura și i-a văzut pe toți holbându-se la el și abia abținându-se să nu râdă. Unui tip i se vedea burta prin tricou cum făcea valuri-valuri. Râdea pe interior, fraierul.

-Ce pula mea, faceți? De ce nu sunteți legați la ochi, bulangiilor?

Ileana s-a albit la față, era lângă el. Toți au amuțit. Burta ăluia s-a oprit.

-Dan, eliberează furia din interior! Profa veni lângă el și-i puse o mână pe spate. 

-Asta a fost una dintre experiențele pregătite pentru voi aici în retreat. Acum poți să înveți să trăiești în momentul prezent. Ține minte că prezentul este singura stare în care poți fi în control. Atunci când nu ești prezent, e ca și cum ai fi legat la ochi. Și faci totul fără să îți dai seama. Aici ai dansat în stilul tău care a provocat o reacție, nu o analizăm aici și acum. Dar când ai eliberat legătura care îți strângea ochii, ai realizat că erai….penibil.

-Bai, ce căcat faceți voi aici? Chemați oamenii să îi faceți de râs? Cum pula mea m-ați ales pe mine? Ileana, le-ai zis tu de dans?

-Nu, dragă!

Profa interveni:

-Dan, dacă te vei uita pe spatele pernuței pe care te-ai așezat, vei observa un semn. Semnul te-a ales. Ai fost cel desemnat să dansezi legat la ochi, în vreme ce ceilalți te-au privit, iar reacțiile au fost naturale. După ce am văzut cine a ocupat pernuța însemnată, am mers ușor la fiecare și i-am rugat să-și dezlege legătura și să te urmăească. Iar tu, dragă Dan, ai fost real spectacol!

Tot ce îi venea lui Dan să facă era să îi ia pe toți și să îi pună să danseze dansul piticului din Twin Peaks, în vreme ce el îi bate cu o rangă la cur. Și fiecare să facă mișcarea lui cu piciorul, ca niște căluți, ca și cum ar da să fugă, dar să nu fugă. Să stea acolo și să danseze ca niste idioți veniti într-un retreat despre care au crezut că e cu sex.

-Ileana, eu plec în seara asta! Atât a putut spune. Nu era cu sex, clar! Iar cu idioții aia nu stătea nici bătut. S-a urcat în mașină și a plecat la București.

O săptămână a stat la maică-sa, nu s-a mai dus la Ileana. Putea să stea pe canapea, nu-l întreba nimeni de prezență. Într-o seară, a întrebat-o pe maică-sa.

-Băi, mama, ce e ăla cașcaval smântână lichidă?

-Nu există, mai, așa ceva. E cașcaval și e smântână lichidă, separat.

-Ești sigură?

-Da, mamă, cum adică?

În seara aia a sunat-o pe Ileana.

-Există cașcaval smântână lichidă?

-Poftim? Dan, ești bine? Mă suni după atâtea zile să mă întrebi rahatul ăsta?

-Doar răspunde la întrebare, te rog!

-Nu, normal că nu există!

-Atunci nu ești prezentă, futu-i mă-sa de prezență! Fii și tu cu toate la tine când scrii liste de cumpărături! Adună-te, femeie, și pune virgulele unde le e locul, lasă mindfulness-ul să-ți inunde corpul ăla superb, scutură-te puțin, dă din țâțe și cur și trimite o listă corectă de cumpărături.

-Dan, jur că nu te mai iau la niciun retreat! Hai să vorbim, vii la mine?